Editura CRISAN
Toate cartile
Dată: 20 Septembrie 2019
De câte ori nu auzim, spus pe ton de reproș: - Copilul nostru nu citește, doamnă!, ca și cum doar el, copilul, e responsabil de acest lucru, nu citește, nu face ceea ce trebuie. Uneori, când mi se pare că am cu cine vorbi, întreb blând: - Dar dumneavoastră citiți? Îi citiți? Citiți împreună? Aveți cărți în casă? El are o bibliotecă a lui?
De cele mai multe ori, părintele mă privește nedumerit. Îmi arde de glume?! El este ocupat, n-are timp de pierdut. Ce lecturi, de lecturi ne arde nouă?
Mi-am amintit de lungile discuții despre lectură pe care le purtăm cu părinții din ipostaza de profesori și am zâmbit trist. Sunt și eu părinte și mă întâlnesc deseori cu alți părinți care au copii micuți, de 3-4-5 ani. Am început să aud, deja, replica supărată de mai sus, urmată de completarea:
- Nu-i interesează cărțile, doamnă.
La vârste un pic mai mari, părinții se uită hotărâți spre profesor și așteaptă ca minunea să se producă sub bagheta dascălului, că de aceea vine copilul la școală, să devină și pasionat de lectură, printre altele. La vârsta preșcolară, cartea e și ea pe acolo, pe undeva, nu întotdeauna cu un rol clar.
Citeste continuarea aici.
Nici un comentariu până acum
Adaugă comentariu