Despre povești, fabule și importanța lor pentru copii

Editura Crișan va pune în vânzare, foarte curând, o nouă carte cu povești pentru copii, de această dată fiind vorba de 122 povești cu haz și tâlc, lucrare ce ca putea fi cumpărată începând cu luna noiembrie a acestui an. În fapt, este vorba de o mică parte din patrimoniul universal al celor mai frumoase povestiri și fabule, numitorul lor comun fiind elementul moralizator.

                Ce este morala? De ce ar trebui să fie ea așezată pe principii sănătoase? Este morala destinată copiilor, sau mai bine zis destinată numai lor? Sunt întrebări la care o carte de povești pentru copii nu va putea răspunde, cu siguranță nu în totalitate, dar poveștile cu tâlc, acele povestiri destinate celor mici au cu siguranță rolul de a-i educa. Educația prin povești cu tâlc, prin povestiri ușor de înțeles, prin fabule, toate acestea sunt absolut necesare copiilor. Cărțile cu povești vor avea întotdeauna acest rol.

Identitatea dintre educație și morală

                Cartea propusă de Editura Crișan deși se adresează copiilor, poate și trebuie să ajungă și în conștiința adulților care le-o citesc, seara, înainte de culcare. Părinții, atunci când vor fi întrebați de copii ce este aceea o fabulă, ar trebui să știe să definească noțiunea. La fel cum, în fața copiilor lor vor trebui să explice și câteva reguli de conduită și principii morale, fără a căror respectare educația celor mici va fi așezată pe principii nesănătoase.

                Una dintre ideile de morală pe care părinții ar trebui să le transmită copiilor este aceea de a nu-și însuși munca altora, de a nu-și abroga meritele altora. De a nu fura, în cele din urmă. Cărțile de povești sunt pline de astfel de exemple, dar din păcate se observă că mesajul lor nu a fost recepționat (la timpul cuvenit) de cine trebuie. Sau nici măcar nu a existat vreun mesaj în acest sens.

                Încercarea de a defini fabula se dovedește a fi, în spațiul online românesc, un evident plagiat care, cu siguranță, nu va trebui să ajungă o cale de urmat pentru copii. Să observăm, de exemplu, că textul care definește fabula în „Revista 22”, o publicație care însă (din fericire) nu este destinată copiilor, îl vom regăsi cuvânt cu cuvânt pe Wikipedia. Mai mult, fenomenul copy-paste (pe care Editura Crișan nu îl cunoaște la cărțile sale pentru copii) este atât de vizibil în societatea noastră încât atinge cote greu de imaginat.

                Înainte de a trece mai departe, să mai menționăm cu titlu de „divertisment” că definiția fabulei o găsim la fel de exact copiată și pe Scribd, altfel un portal ce se dorește a fi destinat creatorilor de texte autentice și aflați în proces de afirmare. Nici măcar virgulele nu sunt altfel puse distinct...

Cartea cu povești și rolul ei

                Ce se poate înțelege din astfel de întâmplări, ce ar putea înțelege copiii? Vârsta de la care ei scotocesc internetul în a afla răspunsuri a scăzut dramatic. La fel cum o carte de povești pentru copii a evoluat senzațional, tocmai pentru a atrage copiii, tocmai pentru a le dezvolta creativitatea și a le păstra inocența. Aceasta din urmă este din ce în ce mai bine realizată tehnic.

La un moment dat însă, adolescentul va dori să afle și altfel de răspunsuri, nu-l mai vor satisface tâlcurile și sugestiile dintr-o carte de povești... Iar atunci va da de exemplul expus mai înainte, acesta cu definirea fabulei și va înțelege, probabil, că, în definitiv toată lumea copiază.

                Ori, noi, credem cu toată convingerea că rolul unei cărți cu povești pentru copii este tocmai acela de a educa fără echivoc. Și îndrăznim să presupunem că din poveștile scrise pentru copii, ar avea de învățat și adulții. Chiar și cei cărora li s-a încredințat vocația de a educa.